12471380_1014302175293250_88120545545065154_o

Povestea mea

E o adevărată provocare să încerc să povestesc pe scurt despre mine, motiv pentru care e nevoie de un ceai lângă și câteva minute bune, dacă ești destul de curios. Sunt Roxana, ghid turistic în București după absolvirea Facultății de Geografie Turism, în prezent masterandă pe Social Media și Marketing Online și tare mândră studentă la Universitatea Alternativă, iar de 3 ani de zile mă lupt cu alimentația fără gluten, pe fondul bolii celiace.

Ce-i cu boala celiacă? Răbdare că vă spun. M-a lovit la final de an I de facultate, după ce mai toată perioada liceului am suferit de anemie feriprivă, cu multe vizite inutile la spital și diagnosticări fără sens. Doctorii mă îndopau de fiecare dată cu o tonă de pastile de fier, calciu și magneziu, dar nimic nu se îmbunătățea, ci doar reușeam să-mi mențin starea de rău sub control. Odată ce m-am mutat la București, lucrurile s-au înrăutățit: oboseala era din ce în ce mai mare, adormeam pe unde apucam, fie cursuri sau petreceri, mă simțeam constant rău și mă frustram că, oricât de slabă aș fi, tot am burtă.

La început am pus-o pe fondul schimbării orașului sau stilului de viață nou, într-un oraș mare, haotic și mereu pe fugă. Nu mă deranja pentru că și eu sunt o fire dinamică, mereu în mișcare, care vrea să facă lucruri. Însă, pe atunci, eram tot timpul într-o stare proastă, nu puteam să mă concentrez, voiam să mă implic în multe proiecte sau activități, dar imediat îmi scădea energia, intervenea oboseala și nu eram deloc eficientă.

A fost nevoie de un an de chin fizic și psihic, ca, în cea de-a 20-a mea vară, să descopăr cauza după o criză de 10 zile și minus 10 kg, pentru că nu puteam ingera nimic. Ajunsă la spital, eram o enigmă: nimeni nu-mi înțelegea istoricul medical și mă alimentau doar prin perfuzii, de teamă să nu mi se facă și mai rău. Au urmat alte 3 zile de investigații care s-au finalizat cu vestea că nu mai am voie să consum bere, pizza, paste ori croissante. Pe cât de fericită am fost că i-am dat de cap și că mă voi face bine, pe atât de curioasă am fost să văd cum pot trăi cu provocarea asta și ce presupune ea de fapt. Așa că am început să lucrez un pic mai mult la atenția pe care o acord mâncării.

Alimentația mea glutenfree nu e un moft, o modă de ultima ora, sau o dietă spectaculoasă, ci o necesitatea pentru cei ca mine, care sunt afectați de ea, banala…FĂINA DE GRÂU. Glutenul, pionul principal în povestea asta, este o proteina care se găsește în cereale precum grâu, orz, secara și provoacă alergie și alte belele, unui procentaj de aproximativ 1% din populație. Boala în sine este o afecțiune autoimună, ce afectează persoanele cu o predispoziție genetică și te provoacă să ai mai multă grijă de tine. Ce e cu adevărat provocator este să trebuiască să îl evit sau să îl elimin complet din alimentație, când majoritatea produselor din comerț conțin chiar și „urme de gluten”.

Eu am reușit să-i vin de hac aproape la timp, dar provocările sunt zilnice, iar informațiile prea puține. Uite așa, m-am decis să împărtășesc din experiențe și să ajut la răspândirea conștientizării subiectului. Fie că e vorba de alimentație în general, gluten, boală celiacă, obiceiuri sănătoase sau călătorii și descoperiri despre restaurante ori rețete bune, îmi propun să fac din locul acesta un spațiu al resurselor.

Acestea fiind spuse, dacă mă cunoști și ești curios de ce aș mai avea de spus, te introduc într-o noua etapă din viața mea. Dacă nu ma cunoști, dar ești în aceeași situație cu mine: boala celiacă/intoleranța la gluten/rețete gluten-free, ești binevenit să povestim întâmplări.

Cu drag, Roxana Bîra

Share